1.Sinonime: zambet = suras; palida = galbena, decolorata; demon = diavol, ispita; fidel = credincios

2. Cratima are rolul:

- de a lega doua cuvinte care sa formeze o singura silaba: "pe-al meu"

-de a pastra masura si ritmul la nivelul strofei,

- creeaza muzicalitate in cadrul versului.

3. Sens conotativ cu substantivele "dor" si "taina": Toata iarna am dus dorul cireselor. Taina glasului soptit mi-a strecurat un fior in suflet.

4. Expresii/ locutiuni cu "suflet": din tot sufletul; a prinde suflet; om fara (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-si trage sufletul; a-i veni sufletul la loc;

5. Tema iubirii; motivul visului;

6. Portretul iubitei: "genele-ti lunge", "ochiul tau mare";

7. In cea de-a doua strofa a poeziei, copila este asemuita cu o fiinta malefica prin metafora "Esti demon, copila", prin faptul ca simpla-i aparitie a reusit sa alunge ingerul pazitor al eului liric: "numai c-o zare […] facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare".

8. Titlul poeziei "Inger de paza", scrisa de Mihai Eminescu, constituie o metafora pentru portretul iubitei, ce este asemuita cu un inger "incins cu o haina de umbre si raze": "Vedeam ca-n vis pe-al meu inger de paza". Perceputa initial ca o faptura demonica, fata este recunoscuta de eul poetic, fiind "veghea mea sfanta" - "caci tu - tu esti el".

9. Trasaturi romantice: iubirea angelica, ideala, proprie omului de geniu (iubire romantica) si utilizarea unei game variate de figuri de stil - comparatie ("vedeam ca-n vis"), metafore ("haina de umbre si raze", "veghea mea sfanta"), epitete ("palida haina", "genele lunge", "ochiul mare"), precum si crearea expresivitatii prin verbele la conjunctiv ("sa pot recunoaste"), ce exprima o dorinta a eului poetic, inscriu poezia in romantism.

10. Prima strofa a poeziei "Inger de paza" debuteaza cu evidentierea mitului oniric, manifestarea unei stari de extaz ce face posibila intalnirea dintre eul liric si ingerul sau de paza: "Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze/ Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza". Portretul ingerului este antitetic, fiind "incins cu o haina de umbre si raze". Eul poetic constientizeaza prezenta iubitei, a copilei, a carei imagine este stearsa la inceput, imagine realizata printr-un epitet metaforic: "te vazui intr-o palida haina". Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: "copila cuprinsa de dor si de taina". Sugerarea pacatului este construita prin alungarea ingerului pazitor de catre ochii plini de patimi: "Fugi acel inger de ochiu-ti invins". Lirismul subiectiv este motivat de prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului liric: formele verbale si pronominale la persoana I: "vedeam", "-mi", "al meu", precum si de adresarea directa la persoana a II-a singular ("te vazui") si vocativul "copila". Verbele la imperfect ("veghea", "vedeam"), ce semnifica o actiune inceputa si neterminata, ce pare continua si fara finalizare.

Elementele ce compun prozodia sunt masura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este incrucisata pentru versul I si III si imbratisata in ultimele patru versuri.

Sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici exprimata in "Educatia rationala" si anume ca "menirea fireasca a scolii nu e sa dea invatatura, ci sa destepte, cultivand destoiniciile intelectuale, in inima copilului, trebuinta de a invata toata viata".

Inainte de toate, scoala trebuie sa pregateasca tinerii si copiii pentru viata, ca acestia sa poata face fata tuturor incercarilor care le pot aparea in timp. Copilul trebuie invatat sa gandeasca si sa aplice in viata ceea ce asimileaza pe bancile scolii, altfel intreaga munca depusa devine inutila.

In alta ordine de idei, copilul trebuie sa constientizeze faptul ca viata e imprevizibila, nu se intampla totul ca la carte, pot exista situatii in care deciziile luate sa fie gresite. Si trebuie trase invataminte de pe urma acestor greseli pentru a nu le repeta.

Cu alte cuvinte, trebuie sa fii chibzuit in a invata, dar si in a aplica cele asimilate. Pana la urma, viata e ea insasi o scoala pe care trebuie sa invatam sa o parcurgem si sa o absolvim cu succes.

In concluzie, trebuie ca mereu sa existe o interdependenta intre notiuni si practica, intre teoria abstracta si viata concreta, intrucat tot ceea ce inveti trebuie sa-ti foloseasca, intr-un fel sau altul, in viata reala.